Acţiunile oamenilor au ca principale surse dorinţele şi
hotărârile luate ca urmare a activităţii conştiinţei. Deciziile luate din
dorinţă pot determina fapte fără a trece prin conştiinţă. Pot fi însoţite de
cele mai complicate raţionamente, care să le justifice sau să le motiveze, dar să
nu aibă nici o legătură cu filtrul conştiinţei, deoarece nu sunt evaluate cu
grijă. Un om pentru care scopul scuză mijloacele nu se foloseşte de conştiinţă,
pentru el totul este permis (cu excepţia unor fapte grave, de ex. crima directă,
evitate de frică). Importantă este atingerea scopului.
A avea conştiinţă înseamnă a avea grijă, a fi atent la drum,
pentru a nu încălca ceea ce îl defineşte pe om ca persoană. De exemplu, un om
cu conştiinţă are respect de sine şi nu minte deoarece el este prezent în tot
ce face, în fiecare cuvânt spus, şi nu poate fi în mai multe feluri. Are
conştiinţă dacă îşi asumă responsabilitatea oricărui lucru făcut, a fiecărui
cuvânt rostit.
Un om care îşi asumă o răspundere, aceea de a sta şi a gestiona
resurse comune la stat, poate fi interesat să împlinească dorinţele sale, chiar
în legătură cu destinul comun. De exemplu, poate avea dorinţa de a ajuta
semenii, dar aceasta să nu treacă prin conştiinţă. În contextul politic al
adoptării măsurilor necesare pentru a ieşi din criza în care a intrat România
(care cheltuieşte mai mult decât „câştigă”), se poate adopta de guvern o
soluţie bazată pe dorinţa de a salva destinul comun şi de a evita un faliment
al statului în perspectivă, dar fără a implica conştiinţa.
Concret, foarte mulţi bugetari şi-au făcut planuri corecte
privind veniturile şi cheltuielile lor pe un termen mai lung. În ce situaţie se
găsesc ei acum, când venitul lor este aşa de puternic afectat? Poate sunt doi
tineri cu copii, care abia şi-au luat o casă, cu împrumuturi, şi abia dacă le-a
rămas ce să pună pe masă. Reducerea veniturilor drastică înseamnă sau pierderea
casei sau a mâncării de pe masă. Cred că e normal să se ducă la cei care au primit
votul lor (indiferent de culoarea politică) şi să le spună că există, să facă
grevă ca să atragă atenţia guvernanţilor asupra nedreptăţii ce li se face. A nu
te gândi la ei înseamnă să nu ai conştiinţă. Care ar fi soluţia? Probabil cea
mai corectă soluţie pentru reducerea cheltuielilor statului era impozitarea
diferenţiată a veniturilor obţinute de la stat şi de la toate
regiile/societăţile care au capital majoritar de stat. Guvernanţii au rămas
blocaţi pe cota unică. Foarte bine, să o păstreze, dar pentru privaţi, ca să nu
crească evaziunea. Dar când plăteşte statul, de ce să nu decidă el cât poate oferi
angajaţilor săi ca să nu intre în incapacitate de plată? Aşa s-ar încuraja şi
trecerea celor care doresc să câştige mult, cu iniţiativă, în mediul privat,
care nu impozitează aşa mult veniturile mari.
Statul nu este doar la nivel central ci şi la primărie.
Unele au ştiut să se descurce şi şi-au votat rapid majorări ca să nu fie
afectate salariile. În primul rând ar trebui eliminată şmecheria prin
intervenţia prefecţilor sau chiar a guvernului, ca să ştie românul că nu este
de capul lui, când e vorba de banii comunităţii. A angaja la stat, a nu te
mărgini la un aparat strict necesar, şi a împinge cheltuielile dincolo de
venituri, în speranţa unor venituri din alte surse comune (buget central, etc.),
este iarăşi o dorinţă fără conştiinţă. Statul este un aparat administrativ, ar
trebui redus la minim, ca să îşi poată permite dezvoltarea, nu mamă socială,
oarbă, pentru leneşi.
Un om de stat responsabil nu priveşte doar la salariul angajatului,
ci şi la cheltuielile pe care le face instituţia. Privilegiile demnitarilor
sunt prea costisitoare, şi parcă în afara oricărui control. Este inimaginabilă
sfidare să plăteşti peste 600 nopţi de cazare la un anumit parlamentar într-un an. Cel care a primit
banii ar trebui să îi dea înapoi, cu dobândă, iar cel care i-a dat, ar trebui
concediat pentru că e hoţ. Este inacceptabil ca în România să poţi face doar 1
km. de autostradă cu banii care în Bulgaria faci 12 km.. A avea conştiinţă
înseamnă a scoate de pe piaţă, a nu mai primi la licitaţie firmele care
încearcă să câştige licitaţii cu preţuri sub costul real, ca apoi să forţeze
creşterea lui.
A avea conştiinţă este necesar şi pentru ziarişti. De multe
ori sunt orbiţi de dorinţa/ura lor sau legaţi la ochi de patroni şi obligaţi să
lovească, nu să spună adevărul. Presa este conştiinţa poporului, de aceea
trebuie curăţată de patimi şi invitată să fie cu ochii pe stat. Să trezească
mereu bugetarii căzuţi prizonieri dorinţelor la conştiinţă. Şi nu numai ea.
Fiecare dintre noi să aibă conştiinţă şi să semnaleze neregulile. Nu este în
regulă să faci liste cu cei care doresc să facă grevă, să îi pui apoi primii pe
lista disponibilizărilor. Adesea nu o fac din spirit de răzbunare ci din
durere. Nu trebuie dezvoltat un aparat represiv, ci trezită conştiinţa şi respectul.
În chemarea la conştiinţă nu pot să omit bancherii (chiar
dacă nu sunt plătiţi de stat) pentru că fac mult rău. Ce conştiinţă au ei, când
iau omului aproape dublu decât dau, iar salariile lor te sperie? Sau pe
farmacişti care profitând de boala oamenilor pun adausuri mari la medicamente,
etc..
Statul trebuie să se mobilizeze şi să fie vigilent în tot ce
face. Nu e important ca să dai bugetarilor de lucru cât mai ales să lucreze cu
conştiinţă. Nu să dăm legi ca să punem oamenii să facă lucruri inutile ci ca să
creştem responsabilitatea şi să reducem posturile inutile. Reducerea cu aceeaşi
valoare, şi a salariilor mici şi a celor mari va spori corupţia. Căci,
inventiv, românul bugetar va găsi o cale de supravieţuire. Doreşte să trăiască,
iar când însăşi existenţa lui fizică este ameninţată, renunţă la conştiinţă,
chiar dacă o are, iar acesta e un mare pas înapoi.
Aparut pe ziare.com şi ziarul Unirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu