Educaţia
contribuie la promovarea tipului de cultură care domină, cea „masculină”, a
dreptăţii de partea celui mai tare. Din aceste motive nu găsim în scoală o
grijă serioasă pentru dezvoltarea calităţilor de relaţionare, a inteligenţelor
emoţionale, sociale, spirituale, care favorizează lucrul în echipă. Dimpotrivă,
vedem că este încurajată competiţia, individualismul, reducţionismul judecării
copilului printr-o medie generală, elitismul, etc.
Educaţia de azi
Prima parte a
cărţii „Colţ Alb” este descrierea destul de fidelă a tipului de educaţie care
se face astăzi. Astfel, Colţ Alb îşi face o educaţie competitivă singur,
aruncat prea devreme şi fără protecţie între semenii lui. Aşa şi astăzi, prea
ocupaţi, părinţii se mulţumesc adesea să îndeplinească dorinţele copiilor,
lăsând grija pentru formarea lor pe ultimul plan. Mass media, anturajul,
Internetul, au mai multă influenţă asupra lor, astfel că adesea părinţii ridică
din umeri şi spun „Eu nu mai am ce să-i fac!”. Copiii se aruncă în competiţie,
luptă pentru locul cel mai bun dacă se simt destul de puternici, sau se
asociază în bande, ca să îşi apere împreună un mod de a fi, să aibă putere, să
poată domina.
Observându-i
pe cei mai buni vedem că până când îşi termină studiile sunt tot în relaţii de
competiţie cu ceilalţi colegi. Drepturile – chiar şi bursele, privilegiile –
locuri în tabără, etc., se oferă în
funcţie de clasamentul liniar pe bază de medie. După ce termină facultatea sunt
preluaţi şi „exploataţi crunt” de cei puternici. Li se cere să muncească foarte
mult, să folosească orice mijloace pentru a maximiza profiturile, să lupte până
la ultima picătură de sânge. Chiar sunt antrenaţi pentru asta, pentru ca
eficienţa lor să fie maximă.
La fel păţise
Colţ Alb, cu fiecare victorie sporea profitul stăpânului său. Până când a
intrat în competiţie cu unul mai puternic ca el. Atunci viaţa lui a fost pusă
în mare pericol. La fel şi oamenii, prea exploataţi la muncă, se îmbolnăvesc
sau pot chiar să moară. Nu este o pierdere prea mare pentru angajatori, o
mulţime de tineri vânează un loc de muncă.
Educaţia de mâine
Un tânăr
hotărât îl salvează pe Colţ Alb. Îl educă cu iubire, încredere şi răbdare,
schimbând încet inima „lupului”. Răsplata va fi pe măsură, un „stăpân” este
salvat cu preţul unor răni de moarte, devotamentul şi iubirea lui nu mai ţin
cont de pericol. Relaţia cu ceilalţi câini se schimbă, se bucură de întâlnirea
cu puii săi. Aceasta este o educaţie după modelul de educaţie partenerial. Colţ
Alb devine, din duşmanul de moarte al câinilor şi al oamenilor, un partener de
încredere, înţelept şi comunicativ.
Este evident
că viziunea despre om şi modul său de raportare la ceilalţi sunt radical
diferite. În primul caz este cultivat un tip de om individualist, pentru care
ceilalţi sunt doar mijloace prin care el îşi atinge scopurile. În cazul al
doilea, omul promovat este unul pentru care fiecare semen este un scop în sine
iar relaţiile de colaborare sunt foarte importante. Având în vedere că însăşi
devenirea ca om şi actualizarea potenţialului uman sunt dependente de
interacţiunea cu ceilalţi oameni, primul tip de educaţie este unul împotriva
omului. Acesta nu numai că neglijează faptul că omul este o fiinţă socială, dar
îl şi încurajează să fie egoist, astfel şansele sale de a se integra în grupuri
şi de a colabora pentru atingerea unor idealuri comune sunt minimizate.
Daniel Goleman
a subliniat, pe bază de cercetări, importanţa calităţilor relaţionale încă din anii
90 ai secolului trecut, când a apărut cartea „Inteligenţa emoţională”. Pe baza
lor s-a arătat că în cele mai multe situaţii abilităţile de relaţionare
contează în procent mai mare de 50% la dobândirea, păstrarea şi avansarea la
locul de muncă. Este firesc să fie aşa deoarece astăzi toate activităţile se
desfăşoară în echipă. Chiar învăţarea de la alţi oameni a unei meserii practicate
individual este condiţionată de capacitatea de a relaţiona.
Viitorul nu
este a indivizilor izolaţi ci a grupurilor bine închegate, care funcţionează
armonios şi eficient. Putem pregăti copiii pentru a satisface o viziune
individualistă, veche, depăşită moral şi filozofic, sau putem să îi pregătim
pentru un viitor al interacţiunilor şi relaţiilor de calitate. Colţ Alb ne
avertizează că acceptând prima variantă de a educa, pe educat îl pândeşte un
sfârşit neplăcut. O viaţă deplină, de succes şi fără pericole poate fi atinsă
numai prin al doilea tip de educaţie, bazată pe respect reciproc, colaborare şi
complementaritate. Pentru realizarea acestui tip este nevoie de o altă abordare,
cu ţinte precise în ceea ce priveşte competenţele de relaţionare şi care să
ţină cont de inteligenţele multiple ale personalităţii umane. Alegerea şi
hotărârea cu care von acţiona în acest sens depinde de iubirea şi
responsabilitatea pe care o avem pentru copii şi destinul lor.
Ioan
Vlaşin
Aparut pe ziare.com
Proba postare comentariu
RăspundețiȘtergere