Din punct de vedere legislativ și
educația de la noi s-a alineat la curentul occidental de a forma
competențe în loc să transmită cunoștințe. Schimbarea este
necesară deoarece pregătirea elevului prin transmitere și
reproducere de cunoștințe este una incompletă. Nevoia nu este una
identificată recent. La noi Constantin Rădulescu-Motru a scris în
urmă cu 100 de ani cartea „Puterea sufletească” în care arăta
că cunoștințele în sine nu sunt de folos. Ceea ce stă la baza a
ceea ce noi numim astăzi competență a fost numit de el putere
sufletească. Câteva decenii mai târziu occidentalii au introdus
conceptul de competență în organizații din nevoia de a stabili
clar ce înseamnă că angajatul este în stare să îndeplinească
cu succes anumite funcții în cadrul organizației.
Adevărata educație – controlul
energiei
Deși inițial nu a fost foarte clar,
până la urmă se dovedește că această raportare prin intermediul
competenței este de fapt una care presupune și capacitatea de
raportare la culturile anumitor comunități. Până acum erau doar
prezentate rezultatele diverselor culturi, cu deosebire producțiile
în domeniul academic, dar acum se cere și se vrea mai mult,
respectiv și o raportare critică la acestea. S-a crezut, unii
teoreticieni mai cred și astăzi, că dacă se schimbă abordarea
urmând această direcție se cedează controlul de la „rațiunile
înalte” către nevoile „insignifiante și irelevante” ale
cotidianului. Confuzia este destul de mare, căci a cunoaște cum se
manifestă energia și ce poate rezulta prin utilizarea ei de alții
este cu totul altceva și mult mai puțin decât ceea ce este
necesar, respectiv controlul acesteia de către fiecare elev.
Această orientare către
culturalizare cu orice preț, chiar cu riscul neadaptării la
cotidian nu mai este însă acceptată de către tineri, și pe bună
dreptate. Ei vor să controleze energia, nu doar să privească
„spectacolul” produs de alții, fie ei oameni de știință
eminenți sau scriitori celebri. Nu vor să învețe teorii
complicate câtă vreme ei nu stăpânesc lucrurile mai simple.
C.R.Motru a anticipat asta și s-a exprimat clar că nu se mai
așteaptă la o reformă serioasă în educație de la profesori ci
doar atunci când tinerii nu vor mai vrea să învețe ceea ce li se
propune doar cu titlu de informare. Și timpul acela a sosit, dorit
nu doar de tinerii care întorc spatele sistemului tradițional ci și
de întreaga societate, nemulțumită de pregătirea reală a
tinerilor pentru viața activă.
Încă departe de țintă
Semnele că și cei care se ocupă
acum de educație ar fi înțeles aceste lucruri sunt puține. O
stare de autosuficiență academică s-a instalat destul de bine ca
să nu fie prea sensibilă la „cererea pieței”. Și chiar dacă
nevoia de schimbare este resimțită în sistem de oamenii inimoși
care vor să fie cu adevărat utili tinerilor, aceștia nu au prea
mari șanse să schimbe ceva. La minister se crede că educația
serioasă se face doar în universități. Fals, controlul energiei
și transformarea ei în rezultatele dorite se învață mai ales în
perioada învățământului obligatoriu. Mai departe nu se pot face
decât exerciții din ce în ce mai rafinate.
Ministerul mai crede că numai în
universități și în spatele titlurilor poți găsi acele minți
luminate capabile să propună abordările potrivite. Introducerea
competențelor în educație dovedește contrariul, nu doar la noi ci
aproape peste tot universitarii au fost luați prin surprindere și
continuă să fie nemulțumiți de schimbare mai ales pentru faptul
că nu vine de la ei ci a fost impus de societate. Mediul de afaceri
are o literatură întreagă pe această temă, universitarii, în
cea mai mare parte sunt încă în confuzie. În contact direct cu
copiii, profesorii din preuniversitar sunt mult mai aproape de a
înțelege vremurile de schimbare pe care le trăim, mult mai dispuși
să facă pașii necesari în această direcție.
Seducția
Schimbarea legii a dat speranță
oamenilor care vor dezvoltarea competențelor și o ucenicie reală a
tinerilor în controlul și transformarea energiei. Se poate spera
încă la o autonomie a unităților de învățământ, la
deschiderea acestora spre mediul în care își desfășoară
activitatea și la o implicare a acestuia mai mare în deciziile
școlii. Cei care răspund de calitatea educației pot spera să
plătească diferențiat profesorii, în funcție de calitatea
muncii. Elevii mai pot spera că se va schimba programa și stilul de
predare, astfel încât să determine o participare reală a lor, nu
doar o implicare formală. Pot visa la programe pe calculator care să
le arate cum să controleze energia și să îi ajute să își
evalueze capacitatea de control a ei în evaluarea și transformarea
realității. Putem spera și la o finanțare echivalentă cu 6% din
PIB, care să permită realizarea mijloacelor și perfecționărilor
prin care educația să devină mai bună. Legea este minunată, ne
lasă să visăm.
Abandonul
Primul abandon a fost când a fost
votată legea bugetului, pentru educație alocându-se 3,6%. Vrem
reformă, schimbare dar toate să fie gratis. Să admitem că
guvernanții nu au înțeles pe deplin importanța educației și
cererea de schimbare. Că fiind an electoral vor să investească în
ce se vede ori în campaniile electorale, că vor să își șteargă
păcatele prin refacerea salariilor bugetarilor. O politică de
neglijare a educației, numită prioritate numai la televizor și în
campaniile electorale. Diferența este însă prea mare deci
respectul față de lege și împlinirea ei prea mic.
Al doilea abandon este chiar mai mult,
un sabotaj. Cu concursul Ministerului Educației politicienii au
blocat alocarea banilor pentru proiectele finanțate din fonduri
europene ale instituțiilor din învățământul preuniversitar,
deși acești bani sunt prevăzuți în legea bugetului și se întorc
înapoi cel puțin dublați din sumele alocate de UE. Majoritatea
inspectoratelor școlare nu au primit bani pentru finanțarea
activităților din acest an, pentru plata oamenilor care lucrează
în ele. Deși au scopul de a dezvolta resurselor umane din
învățământ, prin care s-ar mai putea face câțiva pași pe
calea unei reale schimbări, aceste proiecte sunt pe cale de a fi
blocate. Dar ca să fie lucru curat împotriva educației de bază,
la universități nu sunt blocate fondurile.
Concluzia
Să nu ne așteptăm prea devreme la
transformări reale în educație. Schimbările de formă și de
metodologii nu înseamnă nimic dacă nu se întâmplă o schimbare
de direcție și de abordare din partea profesorilor. Acest lucru nu
se poate face însă fără o muncă temeinică de clarificare și
formări masive, în alt spirit decât cel cu care sunt obișnuiți.
Politicul sugrumă acum educația pentru că ar vrea ca totul să se
întâmple gratis, fără nici un efort din partea societății, iar
accesul la alte finanțări să fie blocat, ca să ducă banii unde
vrea el. Din aceste motive educația este acum îndreptățită să
ceară politicului, indiferent că este la putere sau în opoziție,
să aibă decența să nu-i mai pomenescă numele în campaniile
electorale, să nu mai ceară voturi în numele ei, și până când
legea ei nu va fi respectată, să nu mai fie numită prioritate.
