Am citit câteva din reacţiile pe
marginea „studiului Facultăţii de Sociologie din Bucureşti” din care reieşea ca
42% dintre respondenţi credeau că Soarele se învârte în jurul Pământului şi am
observat gravitatea şi emoţionalul cu
care unii comentatori au tratat subiectul.
În primul rând, în ştirea
Mediafax (http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/romanii-corigentii-europei-la-cunoasterea-stiintifica-si-printre-primii-la-superstitii-6748076/)
este menţionat clar că „interpretările
şi opiniile exprimate în acest Raport sunt cele ale autorilor […] şi nu angajează nicio instituţie
universitară sau de cercetare din ţara sau străinătate” Deci, ca să fim
riguroşi ştiinţific, ar trebui să nu mai punem studiul sub autoritatea
Facultăţii de Sociologie. În al doilea rând mă cam îndoiesc de calitatea
sondajului. Nu am găsit chestionarul pe baza căruia au fost trase concluziile,
şi oricine este familiarizat cu această tehnică ştie că de calitatea
întrebărilor depinde calitatea răspunsurilor. În al treilea rând, chiar dacă
acceptăm rezultatele, cu oarecare reţinere în privinţa procentelor, nu trebuie
să ne îngrijorăm. El scoate în evidenţă o mai mare aplecare a noastră spre alte
domenii ale vieţii decât cel riguros ştiinţific, iar acesta este un lucru bun.
În presă și pe Internet am văzut
pe susţinătorii tipului de inteligenţă logico-matematică reactivaţi şi
indignaţi împotriva unui „popor medieval, obscurantist şi superstiţios”
deoarece religia era considerată importantă de respondenți. Din fericire pentru
noi, cei care s-au grăbit cu analizele şi concluziile „îndurerate” fac şi ei
parte din poporul român şi sunt mai determinaţi emoţional decât raţional, dar mai
copleşiţi de dorinţe decât de ştiinţe.
Mai sunt şi alte inteligenţe
Ştiinţa veacului trecut a
descoperit că există mai multe tipuri de inteligenţă, că foarte puţini dintre
noi le au dezvoltate pe toate, iar ceea ce era denumit inteligenţă până prin
anii ’70 este doar un
anumit tip, cel logico-matematic. Mai mult, studiul asupra lor continuă şi se
descoperă noi tipuri, printre ultimele aduse în discuţie sunt cea socială şi
cea spirituală. A obliga pe toţi să aibă o gândire ştiinţifică riguroasă este rezultatul
unui reducţionism, prin care sunt desconsiderate toate celelalte tipuri în favoarea
gândirii raţionale. Încă de la Heidegger avem reacţii puternice la acest tip de
gândire reducţionist şi, din perspectiva ştiinţelor psihologice, e clar că nu
suntem deloc îndreptăţiţi să punem toţi oamenii de-a lungul unei singure axe,
ca să vedem care este mai deştept.
Se poate considera chiar o lipsă
de inteligenţă suprapunerea planului valoric peste cel al faptelor, fără o
clarificare a acestui lucru. „Calităţi” precum „ignoranţi”, „înapoiaţi”, „superstiţioşi”,
„medievali” sunt atribuite într-un plan axiologic. Demersul nu tratează egal
calităţile oamenilor ci le supraevaluează pe cele în care autorii cred că ei
înșiși excelează (dar nu şi dovedesc acest lucru).
Frumuseţea noastră depinde de noi
Am analizat concluziile acestui
sondaj din perspectiva unei categorii destul de largi: frumuseţea omului. Nu mă
refer la frumuseţea fizică ci la acea frumuseţe a cărei realizare stă în
puterea omului. Inteligenţa logico-matematică este un dat, nu prea poate fi
modificată, dar alte tipuri pot fi îmbunătăţite. Cu inteligenţa
logico-matematică poţi aduna cunoştinţe ştiinţifice dar poţi rămâne corigent la
comportament şi relaţii. Fiind un atribut al relaţiilor, un rezultat al
percepţiei celorlalţi, frumuseţea unui om nu se dezvoltă cu această inteligenţa
ci mai ales cu inteligenţele emoţională, socială şi spirituală. Cine este
inteligent emoţional ştie că sursa emoţiilor, frustrărilor și nemulţumirilor sale
este în propriul sine, în modul lui de a se raporta la viaţă şi la ceilalţi. Nu
celălalt ne enervează ci noi ne supărăm pentru că fapta lui nu corespunde
aşteptărilor şi dorinţelor noastre. Cel care are inteligenţă socială ştie că
toţi „nervii”, toate acuzele formulate public afectează negativ pe ceilalţi
până la îmbolnăvire, dacă agresiunea se menţine mai mult timp. Nu vi se pare că
unii sunt culpabilizaţi de autorii unor articole? De exemplu cei care locuiesc
în mediul rural sunt puși într-o categorie care le refuză multe calităţi, ba
chiar şi libertatea de a alege ei înșiși ce anume să crească în viaţa lor. Li
se cere să adune cunoştinţe ştiinţifice, de „cultură generală”, în dauna
dezvoltării competenţelor spirituale și de relaţionare, deși mai frumos este omul
care îi respectă pe ceilalţi decât cel superinteligent, dar dispreţuitor.
Inteligenţa spirituală este cea
mai avansată formă de inteligenţă relaţională, un fel de integrare a celor
menţionate anterior, poate chiar a tuturor inteligenţelor. Prin ea se realizează
o relaţionare autentică, armonioasă, plină de iubire şi respect faţă de
unicitatea fiecăruia, prin ea omul poate primi din bogăţia sufletească şi
frumuseţea celorlalţi. Ea este cea vizată de credințe și religii (re-legare într-un
tot armonios) mai mult sau mai puţin inspirate.
Tindem mai mult spre relaţie decât spre egoism
În cadrul fiecărei inteligenţe
excelează relativ puţin oameni, de aceea înțelept este să recunoaştem toate
inteligenţele şi să ne apropiem cu drag de cei care sunt mai dăruiţi într-un
domeniu sau altul, ca să ne îmbogăţim de la ei. Astfel, relaţiile dintre oameni
devin cu adevărat profitabile, frumuseţea fiecăruia este pusă în valoare, iar
ierarhiile false şi ascendentul pe baza unor calităţi anume sunt eliminate.
Frumuseţea adevărată este aceea care respectă frumuseţea celorlalţi, în orice
domeniu se manifestă. De aceea, cred că studiul ne dă veşti bune: românii sunt
mai deschişi spre inteligenţele care îi valorizează pe ceilalţi decât spre cele
care izolează omul şi îl distrug ca întreg prin analize incomplete. De fapt,
acesta nu face decât să confirme ceea ce se ştie, că avem acea trăsătură
„primitivă” datorită căreia ne pasă de ceilalţi. Din păcate pentru noi, unii
intelectuali cred că sunt mai de dorit egoismul, insensibilitatea şi „cultura
academică” în locul deschiderii, compasiunii, relaţionării bazată pe bun simţ şi
cultura religioasă. Ei trăiesc cu iluzia că suntem izolaţi, idee ce poate fi
combătută cu cea mai precisă dintre ramurile fizicii: mecanica cuantică. Şi ne
putem întreba atunci: cine este mai aproape de ştiinţa adevărată? Cei care văd
mai importantă acumularea de cunoştinţe sau cei care au înţeles că suntem
interconectaţi şi că relaţiile între noi contează cel mai mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu